România a pierdut nu doar un profesor dedicat, ci și un simbol al luptei pentru dreptul la viață. Profesoara Elisabeta Mincior, o femeie care și-a dedicat peste 33 de ani educației, a pierdut bătălia cu mezoteliomul peritoneal malign, o formă rară și agresivă de cancer. Însă suferința ei nu a venit doar din cauza bolii, ci și din cauza unui sistem medical rigid, care a refuzat să îi ofere acces la tratamentul necesar.

„Nu s-au făcut cercetări, nu a prezentat interes” – birocrația care condamnă pacienții

Din cauza rarității bolii sale, medicamentul prescris de medicul curant, ALIMTA 500mg (DCI: Pemetrexedum), nu era compensat de stat, lăsând-o pe profesoară să își finanțeze singură tratamentul.

Avocata Renata Dumitraș, explică absurditatea situației:

„Doamna Mincior a fost diagnosticată cu o formă foarte rară de cancer. A durat un timp până s-a dat acest diagnostic. Medicul curant, de la Cluj, care s-a ocupat de situația dumneaei, i-a prescris un medicament care se numește Alimta. Problema este că această boală nu figurează în lista medicamentelor care pot fi compensate. Acest lucru este pentru că nu s-au făcut cercetări și aprecieri cu privire la realitatea în care se poate administra acest medicament în cazul bolii ei, pentru că sunt foarte puține cazuri și a reprezentat puțin interes”.

Lupta cu boala și cu statul român

În 2023, cazul său a fost preluat de o echipă juridică care a intentat proces împotriva Guvernului, Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Agenției Naționale a Medicamentului. Prin această acțiune, s-a solicitat includerea afecțiunii sale în lista medicamentelor compensate, astfel încât pacienții cu aceeași boală să nu mai fie obligați să își finanțeze singuri tratamentul.

Curtea de Apel Iași a respins însă această cerere, argumentând că instanța nu poate obliga statul să modifice lista medicamentelor compensate și că decizia privind includerea unui medicament aparține exclusiv autorităților administrative.

Procesul a continuat în recurs, iar primul termen la Înalta Curte de Casație și Justiție era programat pentru 20 februarie 2025. Din păcate, profesoara Elisabeta Mincior nu a mai apucat să vadă finalitatea luptei sale, stingându-se înainte de judecarea definitivă a cauzei.

Un sistem care a abandonat-o

Cazul Elisabetei Mincior scoate la lumină o realitate dureroasă pentru pacienții cu boli rare din România:

Statul refuză să compenseze tratamentele pentru afecțiunile rare deoarece „nu există suficiente studii” și „nu prezintă interes”.

Pacienții sunt lăsați să suporte singuri costuri enorme, deși au contribuit zeci de ani la sistemul public de sănătate.

Justiția nu intervine în fața abuzurilor autorităților, iar birocrația ucide mai sigur decât boala.

„Mi se pare foarte tristă această situație, pentru că, pe lângă faptul că avea boala, trebuia să se gândească de la lună la lună de unde să facă rost de bani pentru a-și acoperi cheltuielile zilnice și tratamentele. A depus cerere către Casa de Asigurări și a fost respinsă”, a mai declarat avocata Renata Dumitraș.

Un apel la schimbare

Cazul Elisabetei Mincior trebuie să fie un semnal de alarmă! Într-o țară unde pacienții mor cu zile pentru că tratamentele nu sunt compensate, este nevoie de o reformă urgentă a sistemului de sănătate.

Nu putem lăsa alte vieți să fie distruse de indiferență și lipsa de viziune a autorităților! Fiecare pacient are dreptul la tratament, indiferent de raritatea bolii sale.

Elisabeta Mincior a fost un simbol al luptei pentru educație și dreptate. Acum este datoria noastră să continuăm această luptă!