O moțiune simplă care o vizează pe Oana Țoiu, ministrul Afacerilor Externe, a fost depusă la Senatul României de Grupul parlamentar PACE – Întâi România, cu susținerea parlamentarilor AUR, documentul urmând să fie supus votului senatorilor. Inițiatorii critică poziția oficială a României în procesul decizional european referitor la acordul comercial dintre Uniunea Europeană și MERCOSUR, considerând că aceasta ar fi afectat interesele economice naționale, în special sectorul agricol.

Documentul, intitulat „Diplomaţia progresistă cu hashtaguri a pus agricultura României în pericol. Oana Ţoiu spune «da» altora şi «nu» propriilor cetăţeni.”, susține că modul în care diplomația românească a gestionat poziția privind acordul comercial ar reflecta „o abordare defectuoasă, ideologizată şi necoordonată”.

Potrivit textului, inițiatorii afirmă că politica externă „nu este un exerciţiu teoretic şi nu poate fi tratată ca o zonă lipsită de răspundere”, subliniind că deciziile adoptate la nivel european produc „efecte concrete, directe, asupra economiei naţionale”.

Semnatarii moțiunii susțin că sprijinul exprimat pentru acord nu ar reprezenta „o eroare tehnică” sau „o scăpare procedurală”, ci „o opţiune politică asumată, cu efecte economice profunde şi negative pentru România”.

Critici privind impactul asupra agriculturii

Textul moțiunii afirmă că acordul UE–MERCOSUR ar fi „un acord structural asimetric”, care ar avantaja economiile industrializate și ar dezavantaja statele cu sectoare agricole extinse. Potrivit inițiatorilor, România s-ar încadra în categoria țărilor vulnerabile la concurența externă, iar fermierii ar putea fi expuși unor riscuri majore.

„Fermierii români sunt expuşi unei concurenţe neloiale, ceea ce poate genera pierderi masive în agricultură, falimente, abandonarea terenurilor şi o dependenţă crescută de importuri alimentare”, se arată în document.

Moțiunea invocă și declarații ale ministrului Agriculturii, Florin Barbu, potrivit cărora acesta nu ar fi fost consultat în stabilirea poziției României, situație interpretată de inițiatori drept un semnal al unei coordonări deficitare la nivel guvernamental.

Semnatarii susțin că România ar fi avut posibilitatea de a influența rezultatul negocierilor europene și că o abținere ar fi putut bloca adoptarea acordului. Documentul precizează că „România a avut o oportunitate reală de influenţă şi a ales să nu o folosească”, adăugând că această concluzie reprezintă „o realitate matematică”.

În același text se mai afirmă că diplomația nu ar trebui realizată „cu sloganuri, cu postări, cu like-uri sau cu validare ideologică”, formulare prin care inițiatorii critică stilul de comunicare și direcția strategică a ministerului.

Moțiunea solicită asumarea răspunderii politice de către ministrul de Externe pentru modul în care au fost reprezentate interesele României la nivel european. Procedural, o moțiune simplă nu are efect juridic direct asupra funcției ministrului, însă adoptarea ei ar constitui un semnal politic de dezaprobare din partea Senatului și ar putea amplifica presiunea publică și parlamentară asupra titularului portofoliului.

În același timp, dezbaterea moțiunii are loc într-un context mai larg de discuții privind orientarea politicii externe și poziționarea României în negocierile comerciale internaționale, subiecte care au generat divergențe între formațiunile politice din Parlament.

Miza votului din Senat

Votul asupra moțiunii este așteptat să reflecte raportul de forțe din camera superioară a Parlamentului și poziționarea partidelor față de acordurile comerciale internaționale ale Uniunii Europene. Deși rezultatul nu produce consecințe administrative imediate, el poate influența climatul politic și dezbaterea publică privind politica externă și protejarea intereselor economice naționale.

Dezbaterea parlamentară se anunță una intensă, în condițiile în care documentul aduce acuzații directe la adresa conducerii diplomației române și pune în discuție modul de coordonare interministerială în chestiuni strategice. Rezultatul votului va indica dacă majoritatea senatorilor consideră criticile fondate sau dacă acestea vor fi respinse ca argumente politice fără suport suficient.